large_1.Povestea urșilor panda_foto Călin Mureșan.JPG

medium_1.Povestea urșilor panda_foto Călin Mureșan.JPG

small_1.Povestea urșilor panda_foto Călin Mureșan.JPG

thumbnail_1.Povestea urșilor panda_foto Călin Mureșan.JPG

1.Povestea urșilor panda_foto Călin Mureșan.JPG

A tale on surreal love, a charming poetic drama about the relationship between everyday life and the world of dreams. A man wakes up next to a woman. He cannot remember anything. Who is she? How did he get to that room? What’s going on between them? They both agree to meet for nine more nights, over which they drift further and further away from reality. Caught in mutual agreements, together they wander through childhood memories, communicate wordlessly and remain together absently. Gradually, the performance turns into an intense, surreal love story in which the borders between the visible and the invisible start to fade...

O poveste de dragoste suprarealistă, o dramă poetică fermecătoare despre relația dintre viața de zi cu zi și lumea viselor.
Un bărbat se trezește lângă o femeie. Nu-și amintește nimic. Cine este ea? Cum a ajuns în camera asta? Ce legătură există între ei? Ambii aranjează să se întâlnească pentru alte nouă nopți, timp în care se îndepărtează din ce în ce mai mult de realitate. Sunt prinși în acorduri reciproce, rătăcesc prin amintirile copilăriei împreună, comunică fără cuvinte și sunt împreună în absență. Treptat, spectacolul se transformă într-o poveste de dragoste intensă și suprarealistă, într-o poveste în care liniile dintre vizibil și invizibil se estompează...

THE STORY OF THE PANDA BEARS

POVESTEA URȘILOR PANDA

large_Aceasta bezna feroce©Gianluigi di Napoli 006 (1) (1).jpg

medium_Aceasta bezna feroce©Gianluigi di Napoli 006 (1) (1).jpg

small_Aceasta bezna feroce©Gianluigi di Napoli 006 (1) (1).jpg

thumbnail_Aceasta bezna feroce©Gianluigi di Napoli 006 (1) (1).jpg

Aceasta bezna feroce©Gianluigi di Napoli 006 (1) (1).jpg

Questo buio feroce (This Wild Darkness), written and directed by Pippo Delbono in 2006, is the show that fearlessly faces the taboo of the Death, hurling the audience into a white set, pure and unreal, created by Claude Santerre. In this white box, being at the same time an aseptic background, as well as an hospital waiting room or a catwalk for a disturbing fashion show, some black figures are standing still, as if they were portraits coming out of a funeral cortege, patients waiting for their call, masks and ladies, symbols of a dying Venice, in a parade. The music gives rhythm to the paintings appearing on stage, apparently as fragmentary as life, composed by each single moment and becoming time after time a general drawing. The stage is the place where all these characters meet: two harlequins rubbing their noses with affection, a skeleton-like Sinatra singing My way with desperation and irony, asserting his love for life, despite everything. The pictorial atmosphere of the images, standing before the strong white background, represents a constant flow that sometimes stops, creating an emptiness in which a girl with a mic reads the sex ads in a newspaper, in which an Italian/American woman describes unlikely pictures of a happy family. In this degraded universe, where normality is generated by advertising and soap-operas, black angels, obscure demons and the two harlequins playing hide and seek seem to be the only drop of truth and reality, even when they evoke with sweet grace the supreme hiding place, the death. Black and white, life and death, dance and immobility, music and silence, heaven and hell are the positive poles on which Delbono builds up this tormented travel that, engulfing into the theme of death, legitimates and lights life. What Delbono brings on stage without fear is the pain of human beings, slamming in the audience’s face the concatenation cause-effect between their own well being and the poverty of others: “Millions of people are dying just to make you feel free and happy… Isolated in your apartments provide with an air conditioner, you are free and happy”, states an amplified and distorted voice. Delbono and his colourful company, in which the faces tell us about life and the bodies are skeleton-like or full of energy, are able to speak directly to the heart and to the blood of the people, not just to their brains, telling us about life with no need of words.

Spectacolul „Această beznă feroce” (Questo buio feroce), bazat pe un text scris și regizat de Pippo Delbono în 2006, înfruntă cu mult curaj tabuurile din jurul Morții, punând spectatorii față în față cu un decor de un alb pur, aproape ireal, semnat de Claude Santerre. În această cutie albă, simbolizând când un spațiu aseptic, când o sală de așteptare de spital, și chiar pasarela unui spectacol de modă tulburător, siluete negre stau nemișcate, asemeni unor portrete dintr-un cortegiu funerar, pacienți ce-și așteaptă rândul, măști și domnițe dintr-o paradă, simboluri ale Veneției în pragul morții. Compusă special pentru fiecare moment al spectacolului, muzica fragmentară, la fel ca viața, asigură ritmul tablourilor de pe scenă. Scena este locul de întâlnire a tuturor acestor personaje: doi arlechini ce-și ating afectiv nasurile, un Sinatra scheletic ce cântă My Way cu disperare și ironie, declarându-și dragostea față de viață, în ciuda tuturor celor întâmplate. Atmosfera picturală a imaginilor în contrast cu albul puternic din fundal reprezintă un flux constant, întrerupt pe alocuri de un gol în care o fată citește la microfon anunțurile de matrimoniale dintr-un ziar, în care o femeie italo-americană zugrăvește tabloul ireal al unei familii fericite. În acest univers al degradării, în care normalitatea este formată din reclame și telenovele, îngerii negri, demonii obscuri și cei doi arlechini ce se joacă de-a v-ați ascunselea par a fi singurele filoane de adevăr și realitate, chiar și în momentele când, cu multă grație, evocă ascunzătoarea supremă - moartea. Alb și negru, viață și moarte, dans și imobilitate, muzică și liniște, rai și iad - aceștia sunt polii pe care Delbono construiește o călătorie a chinurilor, ce legitimează și luminează viața prin tema morții. Fără pic de teamă, Delbono transpune pe scenă durerea umană, confruntând spectatorii cu legătura cauză-efect dintre bunăstarea lor și sărăcia în care trăiesc alții: „Milioane de oameni mor pentru ca voi să vă simțiți liberi și fericiți... Izolați în apartamentele voastre cu aer condiționat, sunteți liberi și fericiți”, rostește o voce distorsionată. Delbono și artiștii din trupa lui atât de diversă ne vorbesc despre viață prin expresii faciale și trupuri scheletice sau pline de energie; împreună, ating inimile spectatorilor, transmițând mesajul lor despre viață.

THIS WILD DARKNESS

ACEASTĂ BEZNĂ FEROCE

large_Afis-DE-CEALALTA-PARTE-A-LUMII-2.jpg

medium_Afis-DE-CEALALTA-PARTE-A-LUMII-2.jpg

small_Afis-DE-CEALALTA-PARTE-A-LUMII-2.jpg

thumbnail_Afis-DE-CEALALTA-PARTE-A-LUMII-2.jpg

Afis-DE-CEALALTA-PARTE-A-LUMII-2.jpg

medium_4. De cealaltă parte a lumii_foto credit TNRS, Adi Bulboacă.jpg

small_4. De cealaltă parte a lumii_foto credit TNRS, Adi Bulboacă.jpg

thumbnail_4. De cealaltă parte a lumii_foto credit TNRS, Adi Bulboacă.jpg

4. De cealaltă parte a lumii_foto credit TNRS, Adi Bulboacă.jpg

medium_5. De cealaltă parte a lumii_foto credit TNRS, Adrian Bulboacă.jpg

small_5. De cealaltă parte a lumii_foto credit TNRS, Adrian Bulboacă.jpg

thumbnail_5. De cealaltă parte a lumii_foto credit TNRS, Adrian Bulboacă.jpg

5. De cealaltă parte a lumii_foto credit TNRS, Adrian Bulboacă.jpg

medium_6. De cealaltă parte a lumii_foto credit TNRS, Adrian Bulboacă.jpg

small_6. De cealaltă parte a lumii_foto credit TNRS, Adrian Bulboacă.jpg

thumbnail_6. De cealaltă parte a lumii_foto credit TNRS, Adrian Bulboacă.jpg

6. De cealaltă parte a lumii_foto credit TNRS, Adrian Bulboacă.jpg

“On the Other Side of the World” is a theatrical road trip, an initiatic performance at the end of which the characters are empowered to act and change something both on the inside and on the outside. Having lost her boyfriend in the Collective fire, Iris, while in Vienna, gets carried away by her meeting with an enigmatic girl, Zoé, and goes on a camper van journey through Europe. This experience brings her meetings with special people who build new utopias when the state refuses to protect the most vulnerable.
The journey takes Iris through a transformative process, as she leaves from an autonomous space in Austria, where she discovers the political battles of environmental activists and new ideological concepts that give rise to heated debates, going to France, where she spends some time in a refugee camp and falls in love again, and later to Ireland where, in a shelter for vulnerable women, she helps a Romanian worker return to her home country. Facing eccentric characters and listening to their extraordinary life stories, she finally finds an answer to the questions floating in her head and refinds the courage to give meaning to her actions.

„De cealaltă parte a lumii” este un road-trip teatral, un spectacol inițiatic la sfârșitul căruia personajele își recapătă puterea de a acționa și de a schimba ceva în ele și în exterior. După ce și-a pierdut prietenul în incendiul de la Colectiv, Iris se lasă antrenată la Viena de întâlnirea cu o fată enigmatică Zoé într-o călătorie cu rulota prin Europa. Această experiență îi va permite să întâlnească oameni speciali care construiesc noi utopii acolo unde statul renunță să îi mai protejeze pe cei vulnerabili.
De-a lungul unei călătorii dintr-un spațiu autonom în Austria unde descoperă luptele politice ale unor activiști ecologiști, precum și noi concepte ideologice care nasc discuții înflăcărate, în Franța unde petrece un timp într-o tabără de refugiați și se îndrăgostește din nou, în Irlanda unde într-un centru de protecție pentru femei vulnerabile ajută o lucrătoare românca în dificultate să se întoarcă în România, Iris trece printr-un proces de transformare. Confruntându-se cu personaje excentrice și ascultând poveștile lor de viată ieșite din comun, ea își găsește în sfârșit un răspuns la întrebările rămase în suspensie și capătă din nou curajul să dea un sens acțiunilor sale.

ON THE OTHER SIDE OF THE WORLD

DE CEALALTĂ PARTE A LUMII

large_afis-TNRS-Conferinta Iraniana_web (1).jpg

medium_afis-TNRS-Conferinta Iraniana_web (1).jpg

small_afis-TNRS-Conferinta Iraniana_web (1).jpg

thumbnail_afis-TNRS-Conferinta Iraniana_web (1).jpg

afis-TNRS-Conferinta Iraniana_web (1).jpg

medium_1. Conferința iraniană_credits Dan Șușa.jpg

small_1. Conferința iraniană_credits Dan Șușa.jpg

thumbnail_1. Conferința iraniană_credits Dan Șușa.jpg

1. Conferința iraniană_credits Dan Șușa.jpg

medium_2. Conferința iraniană_credits Dan Șușa.jpg

small_2. Conferința iraniană_credits Dan Șușa.jpg

thumbnail_2. Conferința iraniană_credits Dan Șușa.jpg

2. Conferința iraniană_credits Dan Șușa.jpg

medium_3. Conferința iraniană_credits Dan Șușa.jpg

small_3. Conferința iraniană_credits Dan Șușa.jpg

thumbnail_3. Conferința iraniană_credits Dan Șușa.jpg

3. Conferința iraniană_credits Dan Șușa.jpg

Why Iran? Because Iran is a state of mind. Or a metaphor for freedom or the lack of it. For where personal choices begin and end. Or life, culture, love, or God.
In a conference, ten representatives of “Western thinking” discuss the delicate situation of a “spiritual” East that nevertheless lacks any type of tolerance.
Between discourse acrobatics and confessions on the extreme experience of evil, ten characters jump into the madness of contemporary world, erasing the borders between truth and ignorance, faith and science, Europe and Asia.
The show signed by Bobi Pricop touches many open wounds and extends an invitation to a sharp, problematic, and symptomatic confrontation with the reality that defies the law of proximity.

”This play shows us ways to live in a world of values, cultures, and faiths other than our own. Ways to become more aware of everything inside and outside us. Vyrypaev revisits a theme that is fundamental to him – communication or rather the lack of it. Political or family crises, wars, conflicts of all kinds, ethical dilemmas all start from misunderstandings, from communication issues.

So, in “The Iranian Conference”, he starts an open conversation about our particular personal experiences, about the spiritual journeys of each and every one of us, as well as how these interlace with the bigger picture. I think it is important for us to educate ourselves with regard to the different ways of life and of thought, of being on this planet. And at the same time, to open our minds to Vyrypaev’s proposal to try to find methods to communicate with others through freedom, tolerance, and acceptance.” - Bobi Pricop

De ce Iran? Pentru că Iranul este o stare de spirit. Sau o metaforă despre libertate ori despre absența ei. Despre unde începe și unde se termină alegerile personale. Sau viața, cultura, iubirea ori Dumnezeu.

Cu ocazia unei conferințe, zece reprezentanți ai „gândirii occidentale” discută situația delicată a unui Orient „spiritual”, însă lipsit de orice formă de toleranță. 
Între acrobații oratorice și confesiuni despre experiența extremă a răului, zece personaje se avântă în nebunia lumii contemporane, ștergând granițele dintre adevăr și ignoranță, credință și știință, Europa și Asia.

Spectacolul multimedia semnat de Bobi Pricop pune degetul pe răni deschise, invitându-ne la o confruntare incisivă, problematică și simptomatică a realității ce sfidează legea kilometrului mort.

„Piesa asta este despre cum putem învăța să trăim într-o lume cu valori, culturi și credințe diferite de ale noastre. Despre cum putem deveni mai conștienți de ce e în noi și în afara noastră. Vîrîpaev reia una dintre temele esențiale pentru el - comunicarea sau, mai degrabă, lipsa ei. Crizele politice sau familiale, războaiele, conflictele de orice fel, dilemele etice, toate pornesc de la neînțelegeri, de la probleme de comunicare.

Așa că, în 《Conferința iraniană》el propune o conversație deschisă despre experiențele noastre personale specifice, despre călătoriile spirituale ale fiecăruia dintre noi, dar și despre cum se împletesc ele în imaginea de ansamblu. Cred că e important să ne educăm în privința diverselor moduri de a trăi și de a gândi, de a fi pe această planetă. Si totodată, să avem mintea deschisă la propunerea lui Vîrîpaev, aceea de a încerca să stabilim căi de comunicare cu celălalt prin libertate, toleranță și acceptare.” - Bobi Pricop

THE IRANIAN CONFERENCE 

CONFERINȚA IRANIANĂ

large_afis ROavantgarDE_antet.jpg

medium_afis ROavantgarDE_antet.jpg

small_afis ROavantgarDE_antet.jpg

thumbnail_afis ROavantgarDE_antet.jpg

afis ROavantgarDE_antet.jpg

‘ROavant:garDE’, the latest production by the TNRS German Department, launches a unique poetic-radiophonic-imagery experiment, available on the Digital Stage starting May. Created by Florian von Hoermann, Julia Schulz, and Hunor von Horváth, alongside visual artist Dan Basu and composers Marin Grigore and Vlad Robaș, this concept proposed by the German-speaking actors of the National Theatre in Sibiu is a poetic journey through the works of some of last century’s most iconic European writers, pioneers, adepts and descendants of the literary avantgarde. This experimental itinerary includes Charles Baudelaire, Rainer Maria Rilke, Tristan Tzara, Paul Celan, Urmuz, Eugène Ionesco, Gellu Naum, Geo Bogza, and Herta Müller.

* The Production ‘ROavant:garDE’ is available on the Digital Stage only in a pay-per-view system and is not included in any of the available subscriptions.

Cea mai recentă producție a Secției Germane TNRS, „ROavant:garDE”, vă invită la un experiment poetic-radiofonic-imagistic inedit, începând cu luna mai pe Scena Digitală. Creat de Florian von Hoermann, Julia Schulz și Hunor von Horváth, alături de artistul vizual Dan Basu și compozitorii Marin Grigore și Vlad Robaș, conceptul propus de actorii germanofoni ai Naționalului sibian presupune un itinerariu poetic prin opera câtorva dintre cei mai reprezentativi scriitori europeni ai secolului trecut, pionieri, adepți și descendenți ai avangardei literare. Din acest periplu experimental nu lipsesc Charles Baudelaire, Rainer Maria Rilke, Tristan Tzara, Paul Celan, Urmuz, Eugène Ionesco, Gellu Naum, Geo Bogza ori Herta Müller. 

* Producția „ROavant:garDE” poate fi vizionată pe Scena Digitală exclusiv pe bază de bilet individual, nefăcând parte din nicio ofertă de abonamente disponibilă.

 ROavant:garDE

large_Calatoriile-lui-Gulliver_TNRS_Poster_2019.jpg

medium_Calatoriile-lui-Gulliver_TNRS_Poster_2019.jpg

small_Calatoriile-lui-Gulliver_TNRS_Poster_2019.jpg

thumbnail_Calatoriile-lui-Gulliver_TNRS_Poster_2019.jpg

Calatoriile-lui-Gulliver_TNRS_Poster_2019.jpg

large_1. Călătoriile lui Gulliver_Foto credit TNRS, Mihaela Marin.JPG

medium_1. Călătoriile lui Gulliver_Foto credit TNRS, Mihaela Marin.JPG

small_1. Călătoriile lui Gulliver_Foto credit TNRS, Mihaela Marin.JPG

thumbnail_1. Călătoriile lui Gulliver_Foto credit TNRS, Mihaela Marin.JPG

1. Călătoriile lui Gulliver_Foto credit TNRS, Mihaela Marin.JPG

large_2. Călătoriile lui Gulliver_Foto credit TNRS, Ken Reynolds.jpg

medium_2. Călătoriile lui Gulliver_Foto credit TNRS, Ken Reynolds.jpg

small_2. Călătoriile lui Gulliver_Foto credit TNRS, Ken Reynolds.jpg

thumbnail_2. Călătoriile lui Gulliver_Foto credit TNRS, Ken Reynolds.jpg

2. Călătoriile lui Gulliver_Foto credit TNRS, Ken Reynolds.jpg

large_3. Călătoriile lui Gulliver_Foto credit TNRS, Ken Reynolds.jpg

medium_3. Călătoriile lui Gulliver_Foto credit TNRS, Ken Reynolds.jpg

small_3. Călătoriile lui Gulliver_Foto credit TNRS, Ken Reynolds.jpg

thumbnail_3. Călătoriile lui Gulliver_Foto credit TNRS, Ken Reynolds.jpg

3. Călătoriile lui Gulliver_Foto credit TNRS, Ken Reynolds.jpg

The series of stage exercises coordinated by Silviu Purcărete takes on a fresh approach on Jonathan Swift’s novel, where fantasy blends in with a harsh political satire. Silviu Purcărete’s production reunites social and cultural aspects of the world we live in, having the support of an original musical score by Irish composer Shaun Davey, the creator of a musical suite for “Voices from the Merry Cemetery” (“Vocile din Cimitirul Vesel”). This is the 8th production that Silviu Purcărete stages at ”Radu Stanca” National Theatre of Sibiu. 

Gulliver’s Travels is a cultural project that began in 2010, in partnership with Edinburgh International Festival, with the support of The Administration of the Romanian National Cultural Fund.

Seria de exerciţii scenice coordonate de regizorul Silviu Purcărete își propune o abordare inedită a romanului lui Swift în care fantezia se împletește cu o aspră satiră politică.

Producția reuneşte aspecte sociale şi culturale ale lumii din jurul nostru explorând teme ca visul, călătoria, exilul, emigrarea, singurătatea şi apartenenţa într-un spectacol tulburător, cu un impact vizual puternic.

O operă viscerală și curajoasă, ce prezintă imagini de un impact pătrunzător, cu personaje stranii ce mobilează această lume bolnavă și nebună. Spectacolul alternează între scene pline de inocență și un vizual dur și memorabil.
Într-o călătorie fantastică spre un univers atipic, coerența scenică este în zadar. Pătrundem într-o lume fictivă, lăsându-ne pradă, cu tot cu Gulliver, unor anomalii pline de culoare.

„Călătoriile lui Gulliver” este un proiect cultural demarat în parteneriat cu Festivalul de la Edinburgh și finanţat cu sprijin de la Administraţia Fondului Cultural Naţional.

GULLIVER’S TRAVELS

CĂLĂTORIILE LUI GULLIVER

large_Tattoo_TNRS_Poster_2021.jpg

medium_Tattoo_TNRS_Poster_2021.jpg

small_Tattoo_TNRS_Poster_2021.jpg

thumbnail_Tattoo_TNRS_Poster_2021.jpg

Tattoo_TNRS_Poster_2021.jpg

large_1. Tattoo_foto credit TNRS, Paul Băilă.jpg

medium_1. Tattoo_foto credit TNRS, Paul Băilă.jpg

small_1. Tattoo_foto credit TNRS, Paul Băilă.jpg

thumbnail_1. Tattoo_foto credit TNRS, Paul Băilă.jpg

1. Tattoo_foto credit TNRS, Paul Băilă.jpg

large_2. Tattoo_foto credit TNRS, Paul Băilă.jpg

medium_2. Tattoo_foto credit TNRS, Paul Băilă.jpg

small_2. Tattoo_foto credit TNRS, Paul Băilă.jpg

thumbnail_2. Tattoo_foto credit TNRS, Paul Băilă.jpg

2. Tattoo_foto credit TNRS, Paul Băilă.jpg

large_3. Tattoo_foto credit TNRS, Paul Băilă.jpg

medium_3. Tattoo_foto credit TNRS, Paul Băilă.jpg

small_3. Tattoo_foto credit TNRS, Paul Băilă.jpg

thumbnail_3. Tattoo_foto credit TNRS, Paul Băilă.jpg

3. Tattoo_foto credit TNRS, Paul Băilă.jpg

Tattoo is a very clever game between reality and fiction, but it is also a play which
questions our ideals and values. A man dies and leaves his body as a legacy to his
friends. But what will they do with it? What if this body is a valuable piece of art? How
much does friendship worth? What remains from our incorruptible ideals and artistic
opinions when there are a lot of money involved?
Director Radu Afrim manages to bring a lot of humor and extravagance to the play.
Tattoo is a very acid performance, which will take the viewers on an emotional
rollercoaster.

Fred, un scriitor ratat, și Lea, o actriță șomeră, care își umple timpul ca moderatoare a unei emisiuni radio pe net, sunt un cuplu cam fără bani, dar cu idealuri incoruptibile şi opinii artistice eminente. Într-o bună zi idila lor boemă este destrămată de apariția lui Tiger, un amic mai vechi şi o „stea în devenire” a scenei artistice din Los Angeles, prin proiectele sale de artă conceptuală. În mod surprinzător, problemele cotidiene legate de bani sau ale traiului de zi cu zi nu îl prea ating pe Tiger. Este deschis, neconvențional, însă un singur lucru nu l-ar face: nu s-ar vinde pe sine. În spiritul acestor convingeri și sub forma unui cadou îi lasă moștenire amicei sale Lea, în cazul unui deces, corpul său decorat până la refuz cu tatuaje valoroase. Destinul ne joacă mereu feste, iar ce va rămâne din idealurile lor și din prietenia ce-i lega, rămâne să aflăm… „Tattoo” este un joc priceput între adevăr și ficțiune, dar şi o piesă ce pune sub semnul întrebării idealurile și valorile fiecăruia dintre noi. Un om moare şi îşi lasă moștenire corpul prietenilor săi. Ce vor face aceștia cu el? Dar dacă corpul său este un monument artistic valoros? Cât valorează prietenia? Ce rămâne din idealurile incoruptibile şi opiniile artistice înalte când în joc este o sumă frumuşică de bani? Toate aceste întrebări care au legătură şi cu condiția ideală în artă și în lumea artistică sunt transpuse în cotidian și analizate într-o situație aparent normală. Textul celor doi autori elvețieni, Igor Bauersima și Réjane Desvignes, oferă multiple perspective poetice, ce răsar din realitate, lucru ce se potrivește perfect cu abordarea regizorului Radu Afrim care aduce un surplus de umor şi extravaganţă piesei. ,,Tattoo”, un spectacol cu un tempo acid, ce va conduce spectatorii printr-un carusel emoțional, şi în care răsturnările de situaţie vor dezvălui o lume cu o multitudine de poveşti, o lume în care totul este posibil.

TATTOO

large_Incoace-si-incolo_II_TNRS_Poster_2019.jpg

medium_Incoace-si-incolo_II_TNRS_Poster_2019.jpg

small_Incoace-si-incolo_II_TNRS_Poster_2019.jpg

thumbnail_Incoace-si-incolo_II_TNRS_Poster_2019.jpg

Incoace-si-incolo_II_TNRS_Poster_2019.jpg

“Hin und her/Here and there” is a sharp critical satire on a topical issue within the European space, i.e. borders and absurd bureaucratic situations faced by ordinary people; this time, it’s not about emigrants reaching Europe, but about European citizens themselves.

The action develops on a small bridge built on an equally small river, which one way or another connects two small states. This no man’s land between the two borders at the two ends of the bridge is the place where the main character, Havlicek (played by Daniel Bucher), is held captive.

Expelled from the country where he lived his entire life and having lost the right to enter the country where he was born - in both cases for purely bureaucratic reasons, Havlicek faces the possibility of spending the rest of his life on a bridge, between the two frontier crossing points.

In the society imagined by Horváth, clerks, politicians and criminals seem dominant in number. Is there room for the forbidden love between the daughter of the customs officer on the right bank and the customs officer on the other bank in this landscape full of small people? Or is this the only thing for which there still is room? Or perhaps the only thing for which there is time?

‘Horvath, the author of the play, places us all in an exemplary place, full of exemplary characters, each of them living at a very fast pace, taking themselves very seriously, even when they aren’t required to, and thus making a shame of themselves; but perhaps this is the reason they all seem very human. “Here and there” talks about borders, this huge and very topical theme of the European space, but in a comical note. In his turn, the author of the play has the courage to write very humorous pieces, even when the action borders the absurd. The text grants opportunities to each actor, regardless of their role’s importance. Together, throughout the rehearsals, we have tried to outline the artificiality of nowadays’ society as faithfully as possible, to create a happy end which, although it is exaggerated and utopic considering the context of our society, we are sure the audience will understand as such.”, Alexander Riemenschneider, director.
Performance presented in German with Romanian and English translation
Performance supported by the Bucharest Goethe Institut

„Hin und Her” / „Încoace și încolo” satirizează cu un ascuțit simț critic o temă de actualitate în spațiul european, aceea a granițelor și a situațiilor birocratice absurde în care este plasat omul de rând, de această dată, nu emigrantul ajuns în spațiul european, ci însuși cetățeanul european. Acțiunea spectacolului se petrece pe un pod mic, ridicat peste un râu la fel de mic și care, într-un fel sau altul, leagă două state mici. Spațiul acesta al nimănui, dintre cele două granițe plasate la un capăt și la celălalt al podului, este spațiul în care este prins captiv personajul principal, Havlicek.
Expulzat din țara în care a trăit toată viața și fără drept de a intra în țara unde s-a născut (și într-o situație, și în cealaltă din motive pur birocratice), Havlicek are în față perspectiva de a-și petrece întreaga viață pe pod, pendulând între cele două puncte de trecere a frontierei.
Societatea imaginată de Horváth pare dominată numeric de funcționari, oameni politici și infractori. Mai e loc în tot acest peisaj animat de oameni mici, de iubirea interzisă dintre fiica vameșului de pe malul drept și vameșul de pe celălalt mal? Sau poate doar pentru asta mai e loc? Sau poate doar pentru asta mai e timp?

„Horváth, autorul textului, ne plasează pe toți într-un loc exemplar, populat de personaje exemplare, care au fiecare un ritm foarte alert, se iau foarte în serios, chiar și atunci când situația nu o cere și se fac în felul acesta de rușine, dar poate tocmai din acest motiv par cu toții foarte umani. «Încoace și încolo» este un spectacol în care vorbim despre granițe, această temă mare și de actualitate în spațiul european, dar facem acest lucru dintr-o perspectivă comică. Autorul textului are curajul, la rândul lui, să scrie cu foarte mult umor, chiar dacă acțiunea spectacolului e la limita absurdului. Textul oferă fiecărui actor oportunități de joc, indiferent de mărimea rolului. Împreună am încercat să creionăm cât mai fidel artificialitatea societății actuale, să creăm un happy end care, deși exagerat și utopic în contextul societății noastre, suntem convinși că va fi înțeles ca atare de către public.”
Alexander Riemenschneider, regizor 
Spectacol prezentat în limba germană cu traducere în limbile română și engleză
Spectacolul este realizat cu sprijinul Institutului Goethe București

HERE AND THERE

ÎNCOACE ȘI ÎNCOLO

thumbnail_MAL-PRAXIS-afis.jpeg

MAL-PRAXIS-afis.jpeg

large_1.Malpraxis_foto credit TNRS, Dragoș Dumitru.jpg

medium_1.Malpraxis_foto credit TNRS, Dragoș Dumitru.jpg

small_1.Malpraxis_foto credit TNRS, Dragoș Dumitru.jpg

thumbnail_1.Malpraxis_foto credit TNRS, Dragoș Dumitru.jpg

1.Malpraxis_foto credit TNRS, Dragoș Dumitru.jpg

large_2. Malpraxis_foto credit TNRS, Dragoș Dumitru.jpg

medium_2. Malpraxis_foto credit TNRS, Dragoș Dumitru.jpg

small_2. Malpraxis_foto credit TNRS, Dragoș Dumitru.jpg

thumbnail_2. Malpraxis_foto credit TNRS, Dragoș Dumitru.jpg

2. Malpraxis_foto credit TNRS, Dragoș Dumitru.jpg

large_3. Malpraxis_foto credit TNRS, Dragoș Dumitru.jpg

medium_3. Malpraxis_foto credit TNRS, Dragoș Dumitru.jpg

small_3. Malpraxis_foto credit TNRS, Dragoș Dumitru.jpg

thumbnail_3. Malpraxis_foto credit TNRS, Dragoș Dumitru.jpg

3. Malpraxis_foto credit TNRS, Dragoș Dumitru.jpg

SAUVAGE – a hairdressing-massage-manicure salon in a provincial town, Romania 2017. Seven different roles, seven scenes, seven performers. Each performer adopts each of the seven perspectives. Conversations jumps from types of invisible underwear, to what an open relationship means, to what’s the ideal size for a penis, while elsewhere there is an event in progress that will change their lives forever. A community pressured by fear--caused by unequal power relations, corruption and supposed supernatural forces-becomes incapable of action. The mal/praxis is collective and the consequences are, obviously, catastrophic.

MAL/PRAXIS is an Active Art project devised together with the students and acting professors of the Theatre Department of The University of Sibiu Lucian Blaga in co-production with The National Theatre Radu Stanca Sibiu.
MAL/PRAXIS is the final part of the trilogy Howfararewefromthecaveswecamefrom?, after ANTISOCIAL and #minor.

SAUVAGE – salon-coafor-masaj dintr-un oraș de provincie, România 2017. Șapte perspective, șapte scene, șapte performeri. Fiecare performer preia toate cele șapte roluri/perspective. Discuțiile alunecă de la cum arată chiloții care nu lasă urmă prin rochie, la ce înseamnă o relație deschisă sau mărimea ideală pentru penis, în timp ce, în altă parte, are loc un eveniment care le va modifica viața pentru totdeauna. O comunitate aflată sub presiunea fricii, cauzată de raporturi de putere, corupție și presupuse forțe supranaturale, devine incapabilă de acțiune. Malpraxis-ul este colectiv și consecințele sunt, evident, catastrofale.

MAL/PRAXIS este proiect de Artă Activă dezvoltat împreună cu studenți masteranzi și profesori de arta actorului din cadrul Departamentului de Artă Teatrală din cadrul Universității Lucian Blaga Sibiu în co-producție cu Teatrul Național Radu Stanca Sibiu.
MAL/PRAXIS este ultima parte a trilogiei
Câtdedepartesuntemdepeșteriledincareamieșit?, după ANTISOCIAL și #minor.

MAL/PRAXIS

thumbnail_Antisocial.jpeg

Antisocial.jpeg

A province town high school, year 2015, Romania. The students create a secret group on social media. The teachers find out, infiltrate and take action. With the support of some of the students.# freedom of expression # violation of privacy # trust # respect # comment # educational system # trashed # public space # snitch # slander # share # lack of professionalism # bribe # like # outdated # dialogue @ any level # how far are we from the caves we came from? # hashtag
Not recommended under 15 years old

Liceu de provincie, anul 2015, România. Elevii creează un grup secret pe un site de socializare. Profesorii află, se infiltrează și demască. Cu ajutorul unor elevi.# libertate de expresie # violarea intimității # încredere # respect # comment # sistem educațional # praf # spațiu public # turnător # calomnie # share # lipsă de profesionalism # șpagă # like # învechit # dialog @ orice nivel # cât de departe suntem de peșterile din care am ieșit? # hashtag
Nerecomandat celor sub 15 ani

ANTISOCIAL

thumbnail_Steaua-fara-nume.jpeg

Steaua-fara-nume.jpeg

large_1.Steaua fără nume_foto credit TNRS, Vlad Dumitru.jpg

medium_1.Steaua fără nume_foto credit TNRS, Vlad Dumitru.jpg

small_1.Steaua fără nume_foto credit TNRS, Vlad Dumitru.jpg

thumbnail_1.Steaua fără nume_foto credit TNRS, Vlad Dumitru.jpg

1.Steaua fără nume_foto credit TNRS, Vlad Dumitru.jpg

small_2. Steaua fără nume_foto credit TNRS, Vlad Dumitru.jpg

thumbnail_2. Steaua fără nume_foto credit TNRS, Vlad Dumitru.jpg

2. Steaua fără nume_foto credit TNRS, Vlad Dumitru.jpg

large_3. Steaua fără nume_foto credit TNRS, Vlad Dumitru.jpg

medium_3. Steaua fără nume_foto credit TNRS, Vlad Dumitru.jpg

small_3. Steaua fără nume_foto credit TNRS, Vlad Dumitru.jpg

thumbnail_3. Steaua fără nume_foto credit TNRS, Vlad Dumitru.jpg

3. Steaua fără nume_foto credit TNRS, Vlad Dumitru.jpg

‘The Star Without A Name. A story imagined and written by Mihail Sebastian before the sun set over his destiny and over a wonderful period for Romanian literature and culture, i.e. the interwar period.
The play is mostly comical, but brilliantly touches upon major themes of humanity, too. The recipe of this story is simple, but deeply human! One star! One love! One train station! A star... without a name, which strays away from its usual path: this surprising, unexpected and unpredictable act causes two worlds to collide: despite approaching life in totally different manners, they prove to be profoundly similar when time stops still!
A love... tempestuous, meteoric, incandescent like a celestial body entering Earth’s atmosphere. It burns in a unique, spectacular manner, but extremely fast, paradoxically consumed by its disintegration.
A train station... representing a common place. A place of luggage, long stares and train tracks. Its platforms see lots of tears, people cram together, hustle and trip, but when they find each other, they can feel and smell one another. They speak or smile to others. A place of arrivals and departures, as well as of passing, of waiting, and of parting. Ofshort breaths, and of human buzzing in all its splendour. Of train whistles, puffing, creaking. The train! This perfect incarnation of human destiny, connecting our hearts through iron roads.
Throughout our earthly existence, it seems like it all boils down to catching a train or not. This common and at the same time very personal train. The train that can take you to this or that place, who knows where from and where to!?
To a star, a love, a station...’ - Florin Coșuleț, actor and director

„Steaua fără nume. Poveste imaginată și pusă pe hârtie de Mihail Sebastian înainte de apusul destinului său nedrept, dar și la apusul unei extraordinare perioade a literaturii și culturii noastre, cea interbelică!
Piesa este scrisă într-o cheie predominant comică, dar atinge sublim, teme majore ale umanității. Rețeta poveștii e simplă, dar profund umană! O stea! O iubire! O gară!
O stea … fără nume, care se abate din traiectoria sa obișnuită: surprinzător, neașteptat, imprevizibil, determinând impactul a două lumi, total opuse ca modalități de abordare a vieții, dar profund congruente când timpul stă!
O iubire ... vijelioasă, meteorică, incandescentă, precum un corp ceresc intrat în atmosfera pământului! Arderea e unică, spectaculoasă, dar și rapidă, consumându-se paradoxal, în timp ce se dezintegrează.
O gară ... reprezentând locul comun. Locul bagajelor multe și al privirilor lungi, precum șinele de tren. Locul peroanelor udate cu lacrimi, unde oamenii se înghesuie, se îmbrâncesc și se împiedică, dar și unde se văd, se simt, se miros. Își vorbesc sau își zâmbesc. Locul venirilor și al plecărilor, dar și al trecerilor. Al așteptărilor, dar și al despărțirilor. Al respirațiilor scurte, al zumzetului uman în toată splendoarea lui. Al șuieratului, pufăitului, scârțâitului de tren. Trenul! Această materializare perfectă a destinului uman, care leagă drumuri de fier între inimile noastre!
În demersul nostru pământesc parcă totul se reduce la a prinde sau a nu prinde trenul. Trenul acesta pe cât de comun, pe atât de personal. Trenul acesta ce te poate duce sau aduce, cine știe de unde și cine știe către unde!
Spre o stea, o iubire, o gară ...” - Florin Coșuleț, actor și regizor

THE STAR WITHOUT A NAME

STEAUA FĂRĂ NUME

thumbnail_Orb-de-mina.jpeg

Orb-de-mina.jpeg

medium_orb-de-mina-5.jpeg

small_orb-de-mina-5.jpeg

thumbnail_orb-de-mina-5.jpeg

orb-de-mina-5.jpeg

medium_orb-de-mina-4.jpeg

small_orb-de-mina-4.jpeg

thumbnail_orb-de-mina-4.jpeg

orb-de-mina-4.jpeg

medium_orb-de-mina-6.jpeg

small_orb-de-mina-6.jpeg

thumbnail_orb-de-mina-6.jpeg

orb-de-mina-6.jpeg

Mountain village. Transylvania. Nowadays. Lonely people. Together alone. A stranger disturbs the settlement. It’s a cop. Investigating something. After his arrival nothing will ever be the same. And the apparent tranquility of the settlement seems to hide monsters. That emerge in different forms: greed, xenophobia, crime.
And meanwhile, we laugh. We laugh a lot, mouth to ear. Like at the most cheerful sensational piece. And the heroes are blind and tiny.
A text about xenophobia and prejudice. A show about guilt and loneliness. About the impossible salvation.

Sat de munte. Transilvania. Zilele noastre. Oameni singuri. Singuri împreună. Un străin
tulbură liniștea așezării. E polițist. Investighează ceva. După sosirea lui nimic nu va mai
fi la fel. Iar aparenta liniște a așezării pare să ascundă monștri. Care ies la iveală în cele
mai diverse forme: lăcomie, xenofobie, crimă.
Iar între timp râdem. Râdem mult, cu gura până la urechi. Ca la cea mai veselă piesă
bulevardieră. Iar eroii sunt orbi și minusculi.
Un text despre xenofobie și prejudecată. Un spectacol despre vină și singurătate.
Despre imposibila mântuire.

MINEBLINDNESS

ORB DE MINĂ

large_afis-cadou SD-Caii_Cerului.jpg

medium_afis-cadou SD-Caii_Cerului.jpg

small_afis-cadou SD-Caii_Cerului.jpg

thumbnail_afis-cadou SD-Caii_Cerului.jpg

afis-cadou SD-Caii_Cerului.jpg

large_1. Caii cerului_foto credit Adi Bulboacă.jpg

medium_1. Caii cerului_foto credit Adi Bulboacă.jpg

small_1. Caii cerului_foto credit Adi Bulboacă.jpg

thumbnail_1. Caii cerului_foto credit Adi Bulboacă.jpg

1. Caii cerului_foto credit Adi Bulboacă.jpg

large_2. Caii cerului_foto credit Adi Bulboacă.jpg

medium_2. Caii cerului_foto credit Adi Bulboacă.jpg

small_2. Caii cerului_foto credit Adi Bulboacă.jpg

thumbnail_2. Caii cerului_foto credit Adi Bulboacă.jpg

2. Caii cerului_foto credit Adi Bulboacă.jpg

“Oh' my broken lamb 
I worry when you cry 
Baby's gonna fetch ya 
Horses in the sky
 Though dead hands ring the garden 
And these are violent times 
And violence brings more violence 
And liars bring more lies” - A.Silver Mt.Zion
 A space of movement in constant change. Empty spaces, splashes of colour, moments of convergence. Landscape, a glance, a touch. A whiff of remembrance in time and space. “It eluded us then, but that’s no matter – tomorrow we will run faster, stretch out our arms farther…And then one fine morning.” - F. Scott Fitzgerald, The Great Gatsby

„O, mielul meu rănit 
Mă frământă lacrimile tale 
Iubita ta îți va aduce
 Caii cerului 
Deși mâini fără viață îngrădesc grădina 
Acestea sunt vremuri violente 
Iar violența aduce violență 
Și mincinoșii aduc alte minciuni” - A.Silver Mt.Zion
Un spațiu al mișcării, în permanentă schimbare. Locuri goale, stropi de culoare, momente de convergență. Un peisaj, o privire, o atingere. O adiere de aducere-aminte în timp și spațiu.
 „Ne-a scăpat atunci, dar nu contează – mâine vom alerga mai rapid, vom întinde mâna și mai departe… Iar într-o dimineață frumoasă.” - F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby

HORSES IN THE SKY

CAII CERULUI

ABONAMENTUL LUNII AUGUST INCLUDE PREMIERELE „DE CEALALTĂ PARTE A LUMII” ȘI „POVESTEA URȘILOR PANDA”, ALĂTURI DE SPECTACOLELE „CONFERINȚA IRANIANĂ”, „OSCAR ȘI BUNI ROZ”, „MAL/PRAXIS”, „ORB DE MINĂ”, „MICI CRIME CONJUGALE”, ȘI „FEMEI”.

Spectacole disponibile

În curând

Scena Digitală aduce ÎN DIRECT experiența spectacolului. Nu rata transmisiunile de pe scenele TNRS!